" A man tells his stories so many times that he becomes the stories. They live on after him, and in that way he becomes immortal. " - IMDB
Oct 17, 2012
Filmul de azi: Big fish
" A man tells his stories so many times that he becomes the stories. They live on after him, and in that way he becomes immortal. " - IMDB
Sep 26, 2012
Sep 25, 2012
Oameni și cărți I
Adunare de oameni frumoși alături de cărți dragi. :)
Eu și Rosu și Negru
Dan și NLP
Sabina și Anais Nin
Alex și Eliade
Ștefan și cartea de bucate
Alice și Cocostârcul Gât Sucit
Sandra și Papillon
Andreea și Dante
Alex și Caiet nr.1 - Cusături / Ţesături
Dacă vrei și tu lasa un comentariu.
Sep 24, 2012
Scott și Ella
Toți
locuitorii orașului Pălăraia Verde sunt la curent cu ultimele pregătiri pentru
triatlonul din Pădurea de Arțar. Favoriții lor, Scott și Ella Fitzgerald, au
terminat deja antrenamentele pentru probele de alergări printre liane și înot,
urmând să se perfecționeze și pentru proba de ciclism în tandem.
Scott și
Ella își încep pregătirea în zorii zilei, când cei adormiți se află încă prinși
în ultimele vise. Programul include exerciții simple de încălzire a lăbuțelor,
stretching, alergare ușoară și pedălari în reprize a câte 45 de minute.
Principalii
lor adversari sunt bursucii din familia Vineri 13, câștigători ai triatlonului
din Scorbura de sub Deal și struții Stefanopolis, vicecampioni ai cursei din Țara
de Jos.
Eu mi-am
rezervat din timp biletul pentru omnibusul zburator și o cameră la pensiunea
Fazanul Înfoiat. Cei ce doresc să vadă concursul sau să își susțină echipa sunt
așteptați, sâmbătă, la primele ore ale dimineții la punctul de start Mânătarca Veselă.
Jul 15, 2012
Jul 4, 2012
Jul 2, 2012
Nimeni nu a observat când de pe foile lăsate dezordonat pe masă, contururile unei picături au căzut uşor şi s-au prelins pe piciorul de lemn până jos în materialul moale al covorului. Trebuie să fii doar puţin atent pentru a observa că de acolo îşi continuă încet drumul până la încheieturile pereţilor pe care le priveşte parcă nostalgic, se urcă pe ele, conturează striaţiile subţiri ale unui disc vechi de Nina Simone şi în cele din urmă se strecoară afară din cameră, pe fereastra larg deschisă, direct în stradă.
Aici e mai greu de urmărit din pricina maşinilor, dar dacă ai ochiul bine format, o poţi vedea urcându-se pe roata bicicletei unei domnişoare care s-a oprit să-şi aranjeze florile din coş. Plină de blues şi miros de margarete ajunge în centru, într-o cafenea aproape goală, la a cărei singură masă ocupată stă un băiat învăluit în fum de ţigară. Se ridică pe cusătura blugilor, pe cămaşa în carouri, ajunge pe linia gâtului, se ascunde puţin în colţul ochiului şi în cele din urmă alunecă şi se pierde într-un plic alb.
Jul 1, 2012
Jun 29, 2012
Jun 27, 2012
.jpg)
.jpg)
Jun 25, 2012
Cum şi-a pierdut Gaspar omul
Când s-a aşezat noaptea în pat, la picioarele stăpânului său, Gaspar era probabil cel mai fericit motan din lume.
Dimineaţa, obişnuia să se trezească înaintea lui şi să-şi înceapă ritualul: duşul pe fiecare lăbuţă, aranjatul gulerului, tunsul mustăţilor şi bărbieritul, aranjatul cravatei. În tot acest timp îşi lăsa stăpânul să mai moţăie puţin până să îi dea trezirea printr-un mieunat lung, semn că era ora micului dejun. Astăzi însă, băiatul nu era în pat în locul său găsind doar pijamalele aruncate în dezordine.
Gaspar iubea filmele poliţiste şi cărţile cu detectivi, drept urmare a hotărât să pornească în marea aventură a vieţii sale. Şi-a luat monoclul, pipa şi pălăria câştigate la un concurs de detectivi şi a pornit în căutarea lui James.
În drumul său s-a întâlnit cu un valet de pică, şi după un schimb respectuos de politeţuri şi-a văzut mai departe de drum. Prin mintea sa se perindau fel de fel de gânduri şi supoziţii: poate că cineva îl răpise pe James, iar acesta lăsase indicii ascunse pentru a putea fi găsit, James devenise peste noapte somnambul şi în drumurile sale căzuse în vreo gaură ţipând până când cineva avea să-l audă. Sau poate că în sfârşit demersurile sale de a construi o maşină a timpului au dat roade, iar băiatul se întorsese doi ani în trecut pentru a-şi mărturisi sentimentele Emmei.
Gaspar şi-a dat repede seama că primul pas pe care îl avea de făcut era să pună la punct un plan. A scos din rucsacul special pregătit pentru situaţii de urgenţă o hartă desenată împreună cu J. şi a marcat toate locurile posibile în care acesta ar fi putut fi.
A început cu locul preferat al băiatului - camera de joacă. De când avea patru ani îi plăcea să se piardă printre labirinturile special concepute pentru el sau prin marea de mingi colorate unde se izola de fiecare dată când era trist. A căutat chiar şi în interiorul imensului cub rubic, negăsind decât amprente de câteva luni şi jucăriile fratelui lui James. Nici măcar soldăţeii care-şi făceau antrenamentele de dimineaţă pe tableta de şah nu auziseră ceva.
A marcat un x pe hartă şi a pornit mai departe, dar în fiecare cameră descoperea acelaşi lucru: stăpânul său nu trecuse pe acolo.
A marcat un x pe hartă şi a pornit mai departe, dar în fiecare cameră descoperea acelaşi lucru: stăpânul său nu trecuse pe acolo.
*
Când James ridică ochii din caietul prietenul său, afară deja se înnoptase. Era nerăbdător să afle continuarea poveştii, dar ştia prea bine de la Gaspar, ritualul de scris al pisoiului cerea o cină copioasă şi un somn bun. Jun 24, 2012
Filmul de azi: The fall
"At a Los Angeles hospital in the 1920s, Alexandria is a child recovering from a broken arm. She befriends Roy Walker, a movie stunt man with legs paralyzed after a fall. At her request, Roy tells her an elaborate story about six men of widely varied backgrounds who are on a quest to kill a corrupt provincial governor. Between chapters of the story, Roy inveigles Alexandria to scout the hospital's pharmacy for morphine. As Roy's fantastic tale nears its end, Death seems close at hand. " - IMDB
Jun 22, 2012
Jun 20, 2012
Jun 18, 2012
Femeia fără umbră
Atâtea întâmplări pornesc de la o fereastră deschisă încât nu m-a mirat defel, ca în acea dimineaţă de iulie să zăresc în faţa casei o femeie fără umbră.
Era cu adevărat zăpuşală, în asemenea măsură încât, încă de la orele şapte ale zilei nu mai puteai închide un ochi fără să te scalzi în aşternuturi. Mi-amintesc bine de femeie, pentru că în dimineaţa aceea îmi propusesem să lucrez la un vechi tablou. Aveam prostul obicei de a începe multe schiţe deodată şi sfârşeam prin a nu termina nici una. Profitând de faptul că aveam o zi mai libera, m-am decis să ies în parcul de lângă casă pentru măcar o jumătate de oră şi să încerc să termin o lucrare pe care o abandonasem de câteva zile.
*
Femeia avea în jur de treizeci de ani, dar trăsăturile calde ale feţei şi ochii de un verde sclipitor o făceau să pară mult mai tânără. Stătea ţeapănă în mijlocul drumului şi privirea părea să-i fie atrasă de un punct îndepărtat şi oarecum nedefinit.
Am trecut pe lângă ea fără să fiu în stare să-i spun ceva, tot ce puteam face era să o privesc fascinat. Era o prezenţă aparte, aproape imaterială. Avea părul uşor ciufulit şi ochii mari, brăzdaţi de gene lungi mă fixau într-un mod ciudat. Între degete ţinea o panglică verde murdară ale cărei vârfuri erau uşor arse, dar care în mâna ei părea cel mai important lucru de pe pământ. După câţiva paşi, i-am auzit vocea strigându-mă. Ne-am aşezat la umbra unui copac şi a început să-mi vorbească.
*
Numele meu este Lylo. Când eram copil bunica obişnuia să-mi spună că atunci când oamenii nu mai suportau povara secretelor, urcau în vârful muntelui Leyni şi le îngropau la rădăcina unui mesteacăn.
De când am aflat povestea mi-am încredinţat arborelui întreaga viaţă. Vezi tu, neavând deloc prieteni, copacul acela însemna tot ce era mai important pentru mine. Mergeam seară de seară, îngenuncheam în faţa lui şi ascunsă de lumina rece a lunii îi şopteam secretele mele. Singura urmă pe care o purtam cu mine era umbra. Umbrele ne amintesc mereu de lucrurile pe care le ascundem înăuntrul nostru fie că ne împovărează sau nu.
Există secrete care te pot bântui sau secrete care te vindecă; ai secrete de care nu te poţi despărţi şi secrete care nu-şi vor da drumul din tine. Bilete de dragoste, promisiuni, regrete, toate aceste mărunţişuri fac parte din ceea ce eşti. Dar lucrul interesant despre secrete este că uneori este mai bine să le împărtăşeşti.
Într-o zi ceva s-a întâmplat cu arborele, cineva i-a dat foc şi cu el s-au dus şi secretele. Îmi amintesc cum în seara aceea pe cerul senin au apărut fâşii arzânde, scânteietoare care şopteau cuvinte indescifrabile. Tot ce am mai găsit a fost panglica pe care o legasem în jurul trunchiului.
Ai crede probabil că ar trebui să fiu uşurată, dar acum mă simt ca şi cum cineva mi-ar fi descompus viaţa în bucăţele şi le-a împrăştiat prin aer. Uneori, avem nevoie de secrete pentru a putea merge mai departe.
*
Abia peste ani, când mi-am văzut picturile terminate, privindu-mă de pe pereţii atelierului, am înţeles pe deplin tot ce a vrut să-mi spună. Întreaga mea viaţă mi se dezvelea în fiecare textură, umbră şi culoare din tablouri ca un puzzle imens ale cărui piese erau parcă legate între ele printr-o panglică subţire şi verde.
Filmul de azi: Unmade beds
" The Argentinian director Alexis Dos Santos has devised a film that, to my mind, pulls off one of the most difficult tricks imaginable: it creates a drifting, ambling, no-particular-place-to-go feel, a meandering quality that I found engaging. " - The Guardian
Jun 13, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)